Adrian Călin Țurcanu, alias Cyfer, este un nume devenit deja notoriu în cultura underground bucureșteană, în special datorită contribuției aduse la forumul comunității chitariștilor români ( RGC.ro ), cât și grație unei activități concertistice impresionante în țară și în capitală, de la concerte cu trupa proprie – Cyfer’s Sin – la turnee cu Fernet Blues Band și Trenul de Noapte și sesiunile de Open Mike găzduite de clubul Big Mamou din București încă din 2006.
Luna noiembrie a anului 2009 vede lansarea primului material discografic semnat Cyfer – Color. Discul conține 11 piese originale, în limba engleză, stilul fiind un melanj între blues, jazz, funk, îmbinate prin elemente de muzică orientală și nelipsitul slide guitar. Este un disc extrem personal și direct.
Piesele sunt interpretate de muzicienii trupei Cyfer’s Sin, Alex Lambrino (bas), Doru Diaconu (tobe) și, evident, Cyfer (chitară și voce), și invitații lor.
Albumul este deschis prin euforicul Intro, bucată menită să introducă ascultătorul în lumea muzicală a interpreților, îmbinându-se perfect cu piesa următoare, Six Feet Under Water, o piesă nouă chiar și pentru fanii lui Cyfer, pe care își fac simțită prezența cele două colaboratoare, Iulia Gheorghe, la violoncel și Irina Creangă, ex-Aven, backing vocals., iar prestația vocală a lui Cyfer atinge cote ridicate. Square Almost Room este o alta piesă recentă, o piesă puternică, alertă, pe care o poți fredona zile în șir… Urmează pe album trilogia cunoscută publicului trupei Cyfer’s Sin, Take Me, Fried și Sharp Edged Bone, piese adânc înrădăcinate în blues, piese mai aproape de tradițional, însă nu mai puțin valoroase decât precedentele. Fried conține aportul la chitară al talentatului Silviu Iliescu, de doar 15 ani, selectat în urma unui concurs organizat pe forumul RGC.ro.
Titlul albumului este concretizat în piesa Sharp Edged Bone, versurile acesteia descriind un univers condus de culori, o lume în care cromatica dictează orice pas. Time Stretch este o piesă mai lentă, o baladă care poate căpăta dimensiuni considerabile în timpul concertelor. În opinia mea cele mai slabe piese de pe album, Say What You Feel și Just For Those Days, sunt alte cântece de dragoste “într-un fel sau altul”, salvate de la monotonie prin inserțiile de chitară inspirate și extrem de incisive.
The Sign este un alt standard marca Cyfer’s Sin, prezent în probabil toate reprezentațiile trupei de la scrierea sa până în prezent. Albumul este încheiat de epicul Outro, care concretizează o călătorie ciclică în universul color al lui Cyfer.